Piţigoiul albastru (Parus caeruleus) este prezent în diferite tipuri de habitate (zone de câmpie cu păduri de foioase, în principal cele de stejar, dar nu evită nici pădurile mixte, livezile, grădinile și parcurile din interiorul localităților) fiind una dintre cele mai puţin pretenţioase dintre speciile de pițigoi. În timpul iernii îl putem întâlni și în terenurile acoperite de stuf.
Este ușor de identificat după penajul cu părți inferioare galbene, spate albastru cu verde, aripi și coada albastre. Fața este albă, creștetul albastru și o dungă la ochi abastru-verzuie care îi înconjoară obrajii. Are o dungă albastră pe abdomen și una albă pe aripi. Masculul seamănă foarte bine cu femela, deși ea pare mai plinuță. Lungimea corpului este de 10,5-12 cm, anvergura de 18-21 cm, iar masa corporală medie de 11 g.
În timpul cuibăririi are un regim alimentar predominant insectivor. Atârnând cu capul în jos pe ramuri subţiri, caută insecte și păianjeni, care îi alcătuiesc dieta, dar consumă și polen. În timpul iernii se hrănește cu diferite semințe, fiind și un vizitator comun la hrănitoarele de păsări. Nu migrează, dar în perioada rece se deplasează în zone cu surse trofice abundente, realizând stoluri mixte alături de alte specii de pițigoi.
Pițigoiul albastru este o specie monogamă. Este teritorială și își apără teritoriul cu agresivitate, aflându-se astfel deseori în competiţie intensă cu piţigoiul mare (Parus major).
Masculul are un zbor specific în ritualul nupțial: planează în jos spre femelă, apoi „dansează“ în jurul cuibului cu aripile și coada răsfirate. Masculii pot fi poligami, caz în care ei au mai multe partenere în același teritoriu. Pentru cuibărit folosește scorburile existente în copacii bătrâni, dar ocupă și cuiburile artificiale, uneori și cavitățile din pereți. Perechea este destul de fidelă locului de cuibărit, revenind an după an în aceeași zonă. Cuibul este construit din mușchi, păr, licheni și pene. Ponta este depusă în lunile aprilie-mai și este constituită din 7-8 ouă, a căror incubaţie durează 14 zile. Mărimea medie a unui ou este de 16×12 mm. Deseori se pot observa ponte foarte mari, de 15-18 ouă, care provin de la două sau chiar mai multe femele. Ambii părinți hrănesc puii. Aceștia părăsesc cuibul după 18-22 de zile de la eclozare. O pereche depune în general două ponte într-un an.
Foto: Olteanu Constantin Viorel