Pietrarul sur (Oenanthe oenanthe) este o pasăre migratoare, în România îl putem vedea între lunile martie și septembrie.
Masculul este gri pe cap și pe spate și de aici i se trage și numele. Aripile și coada sunt de un brun închis iar pe partea inferioară a corpului penajul este de culoare crem. Pe cap, în dreptul ochilor, se poate vedea o dungă de culoare brun închisă. Femela are penajul brun deschis spre crem, cu coada și aripile mai închise la culoare. Lungimea pietrarului sur este de aproximativ 14-15cm, anvergura aripilor de 32cm si greutatea de 26-30 gr.
Habitatele preferate sunt regiunile deschise, cum ar fi pășunile, terenurile desțelenite și întinderile pietroase. S-a adaptat la culturile agricole, deși nu le preferă, și tolerează vecinătatea locuințelor umane.
Pietrarul sur se hrănește cu diverse insecte, păianjeni, melci și fructe de pădure. Deseori este văzut stând pe o piatră sau într-un tufiș, așteptând prada; când o vede, alergă repede pe sol și o capturează.
Perechea este monogamă (rar poligamă), dar indivizii se despart după sezonul de cuibărire, urmând a se reuni în anul următor datorită faptului că amândoi au un atașament teritorial accentuat. Cuibărește începând de la sfârșitul lui martie. Cuibul căptușit cu fire de iarbă, pene, licheni și mușchi este situat în cavități naturale printre pietre sau stânci, dar și în fisuri și găuri în ziduri sau în ruine. Intră și în cuiburi artificiale dacă sunt instalate în habitatul optim speciei.
Femela depune o pontă formată din 3-7 ouă, pe care le clocește singură timp de 10-16 zile. Uneori masculul poate înlocui pe termen scurt femela la clocit. Puii sunt îngrijiți de ambii părinți timp de o lună, până devin complet independenți de aceștia și își iau zborul. După 10 zile de la eclozare ei pot părăsi cuibul, rămânând în aproprierea acestuia, unde așteaptă hrana adusă de părinți. Frecvent, dacă există suficientă hrană, perechea poate depune și a doua pontă în același sezon de reproducere.
Foto: Ciortan Bogdan