Măcăleandrul (Erithacus rubecula) este întâlnit în România tot timpul anului. Penajul la ambele sexe este cafeniu, cu o pată ruginie pe bărbie și piept.
Specia preferă zonele împădurite, grădinile, parcurile sau lizierele, în general zonele cu alternanță de desișuri cu terenuri deschise.
Măcăleandrul este o pasăre retrasă, fără a fi sperioasă, uneori foarte curioasă. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Se hrănește în principal cu diverse nevertebrate, cu semințe și bobițe. Specie diurnă, însă se hrănește și noaptea acolo unde există surse de lumină artificială, sau atunci când lumina lunii este foarte puternică.
Pentru cuibărit alege habitatele umbroase, pe care le găsește în păduri, tufărișuri și parcuri și este considerată o pasăre comună în grădini, parcuri și păduri dese sau cu subarboret.
Este o specie teritorială și monogamă. În timpul ritualului nupțial masculul hrănește femela. Cuibul este amplasat în locuri variate, precum scorburi, rădăcina copacilor, fisuri din pereți. Este construit de către femelă din resturi vegetale, iarbă sau mușchi și este căptușit cu păr de animale și rădăcini subțiri.
Depune de regulă două, mai rar trei ponte pe an, care sunt formate din 5-7 ouă. Mărimea medie a unui ou este de 15×20 mm. Clocitul este asigurat numai de către femelă, pe durata a 13-14 zile. Puii părăsesc cuibul după 12-15 zile de la eclozare; la creșterea puilor participând ambii părinți.
Foto: Ciortan Bogdan
Foto: Olteanu Constantin Viorel