Uliul porumbar (Accipiter gentilis) este o pasăre răpitoare de talie mijlocie (50–65 cm), cu un penaj cafeniu-cenușiu pe spate, pieptul albicios cu dungi transversale întunecate, mai rare pe coada, care are pene albe la radacina. Are coada lungă, aripi scurte, late și cu vârful rotunjit. Ciocul este negru și încovoiat cu baza galbenă, iar capul de culoare gri cu sprânceană albă. Femela este mult mai mare decât masculul. Tinerii prezintă pete lunguiețe pe abdomen.
Uliul porumbar este o specie în general sedentară, cu toate că poate efectua migrații altitudinale în funcție de scăderea temperaturii în anotimpul rece, din zonele înalte la cele de câmpie. Cuibărește solitar, de obicei în arbori cu coronamentul bogat, cum sunt stejarii sau brazii, dar poate cuibări și în regiuni mai joase, în zone din apropierea trupurilor de apa, în sălcii sau plopi albi și negri. Perechile sunt monogame și se formează de obicei pe toată durata vieții, perioada de cuibărit desfășurându-se în lunile mai-august când femela depune 2-4 ouă. Cuibul este amenajat la îmbinarea crengilor groase cât mai aproape de trunchiul copacului și are un diametru de aproximativ 1 m, fiind format din crenguțe uscate, excremente, puf și pene. Perechile au de obicei o singura ponta pe sezon, dar pot avea două ponte în cazul în care prima este pierdută. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până învață să zboare și devin independenți.
Hrana constă de obicei din păsări de talie mică sau porumbei sălbatici, dar prinde adesea și rozătoare, reptile și chiar amfibieni. Ulii porumbari devin activi pentru reproducere din al doilea an de viață.
Foto: Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România