Stăncuţă

 

Stăncuţa (Corvus monedula) are o lungime a corpului de 32-35 cm, o anvergura de 54-58 cm și o masa corporala medie de 170 g. Culoare maronie, cu creștet negru, aripi negre, târtița albă, coada neagră și o „mustață” neagră. Masculul și femela seamănă foarte mult.

Stăncuţa populează stepele împădurite, pășunile, terenurile cultivate și stâncile de coastă, fiind prezentă în număr mare și în interiorul localităților. În România este o specie sedentară.

Stăncuța are un zbor puternic și rapid ca și cel al porumbeilor. Este o pasăre sociabilă, putând fi văzută adeseori zburând în stoluri sau în perechi. Uneori se rotesc în stoluri la altitudini destul de mari, efectuând diverse „acrobaţii“. Toamna se adună în orașe în anumite puncte pentru înnoptat. Deseori formează stoluri împreună cu ciorile de semănătură și este văzută adesea și în cadrul stolurilor mixte împreună cu nagâți (Vanelus vanelus), pescăruși (Larus sp.) sau grauri (Sturnus vulgaris). În cadrul grupurilor se pare ca stăncuțele au o structură ierarhică în care păsările care formează perechi au aceeași poziție socială.

Este o specie oportunistă, consumând o hrană foarte diversă, formată din insecte, melci, râme, păianjeni, rozătoare mici, lilieci, pui și ouă de păsări, cadavre (în special de pe șosele), cereale (orz, grâu și ovăz), semințe de buruieni, boabe de soc, ghinde și diverse fructe cultivate. Căutarea hranei are loc în special pe terenurile deschise, mai rar în copaci; vizitează împreună cu ciorile de semănătură și gropile de gunoi ale localităților. Deseori poate fi observată în preajma turmelor de animale, ciugulind căpușe de pe spatele acestora sau smulgând smocuri de blană pentru căptușirea cuiburilor. În timpul creșterii puilor hrana este predominant formată din insecte.

Este o specie monogamă, perechile păstrându-se pe toată durata vieţii. Efectuează un joc nupţial colectiv la apus.

Cuibărește în scorburi, fisuri de stânci, în coșurile caselor, în diverse ornamentații ale clădirilor sau în crăpături de ziduri. Deseori realizează colonii de reproducere, în care teritoriile de cuibărit sunt apărate de fiecare pereche chiar și pe toată durata anului. Cuibul este construit din rămurele și căptușit cu păr, lână, pene, iarbă uscată sau alte materiale de origine antropică. La începutul lunii aprilie depune 4-6 ouă albicioase-albăstrui, cu pete brune, cu dimensiunea de 35,0 x 24,7 mm. Acestea sunt clocite numai de femelă, imediat după depunerea primului ou, perioada de incubaţie fiind de 16-18 zile. Puii sunt hrăniți la cuib de către ambii părinți timp de 28-35 de zile, depinzând de hrana găsită de aceștia pentru încă 4 săptămâni. Foarte rar a fost raportată existența unei ponte de înlocuire dacă prima a fost distrusă.

Foto: Ciortan Bogdan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *