Nagâț

 

Nagâțul (Vanellus vanellus) are o creastă evidentă, neagră și lungă pe cap și penaj negru, cu excepția părții laterale a capului și a abdomenului care sunt albe, cu spatele verde irizat. Aripile rotunde sunt vizibile în zbor. Lungimea corpului este de 67-72 cm, anvergura aripilor de 67-72 cm și greutatea medie a corpului de 140-320 g. Se hrănește cu insecte, larve, viermi și alte nevertebrate mici ce trăiesc pe câmpie, iar hrana vegetală ca de exemplu semințe, o consumă în cantități mai mici. Nagâțul este activ atât ziua cât și noaptea. Longevitatea medie în sălbaticie este de 4-5 ani.

În România păsările cuibăresc frecvent pe langă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame și nu prezintă dimorfism sexual. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în perioada martie-iulie, fiind alcătuită din 3-4 ouă verzui cu puncte întunecate clocite de ambii părinți pentru 26-28 de zile. Masculii păstrează în general același loc pentru cuib de la an la an. Au o singură generație pe an. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteranean.

Era o pasăre extrem de detestată în Evul Mediu. Atunci când romanii se ascundeau în mlaștini de teama năvălitorilor tătari, nagâțul îi semnala, zburând în jurul lor și făcând zgomot. Se mai numește și câine-tătărăsc din această cauză. În germană, nagâțul se numește Kiebitz; termenul chibit vine de la comportamentul insuportabil al acestei păsări pe care l-am amintit mai devreme.

Mai demult, ouăle păsărilor puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă.

Foto: Romanescu Andrada – Alina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *