Lebăda de vară (Cygnus olor) este cea mai numeroasă și mai răspândită dintre lebede. Trăiește în zone cu apă dulce sau sărată: lacuri, iazuri, râuri, ape de coastă, lagune, estuare, mlaștini. Deseori poate fi găsită și în zonele urbane. Are un corp foarte mare, cu lungimea de 140-160 cm, anvergura de 200-240 cm, o masă corporală medie de 11.500 g (mascul) și 9.000 g (femela). Are un penaj alb uniform, cu cioc portocaliu. Picioarele și laba piciorului sunt negre. Gâtul lung este ținut într-o curbă în forma de S. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele, cu o proeminență neagră vizibilă pe cioc. Juvenilii sunt gri-maronii cu cioc cenușiu (penajul devenind complet alb abia în al treilea an de viață).
Se hrănesc cu vegetație acvatică, grâne, insecte și melci. În sălbăticie, trăiesc în medie 10 ani.
Păsările își părăsesc teritoriile de cuibărit din luna septembrie, în funcție de areal, și revin în luna martie a anului următor. Se hrănește scufundându-se parțial în apă, sau prin bălăcire la suprafață. La patru ani atinge maturitatea sexuală. Perechile deseori rămân împreună toată viața, deși uneori mai și divorțează. În ritualul nupțial, partenerii își ating ciocurile și piepturile sau își încolăcesc gâturile unul după altul. Masculul apără cu agresivitate teritoriul, iar femela construiește cuibul solitar: o movila înaltă de vegetație pe mal sau printre trestii, cuib la care vor reveni și în anii următori.
Depun ouăle pe la mijlocul lunii aprilie. Patru-nouă ouă, cu mărimea de 113×74 mm, sunt clocite o perioada de 35-41 de zile de către femelă în special, dar masculul o ajută. Ambii părinți au grijă de pui, care pot părăsi cuibul după 120-150 de zile. Puii rămân cu părinții în prima iarnă din viața lor. Scot un singur rând de pui pe an.
Foto: Rătezanu Ionuț – Victor