Lăstun de casă

 

Lăstunul de casă (Delichon urbicum) are corp alungit, aripi lungi și înguste, coadă forfecată, cap turtit și cioc scurt. Are dimensiuni ceva mai mici decât ale vrabiei: lungimea corpului 12–17 cm, anvergura aripilor 20–33 cm, iar greutatea 18–19 g. Spatele, capul și partea superioară a aripilor sunt de un negru-vânăt cu nuanțe albăstrii; restul corpului este acoperit cu puf alb. Picioarele sunt acoperite de pene și puf. Masculii nu se prea deosebesc prin exterior de femele. Indivizii tineri se aseamănă cu adulții, însă au spatele negru-gri, fără luciu, și burta de o nuanță albă-cafenie.

În limitele arealului său de viețuire lăstunul poate fi confundat cu rândunicile. Deosebirea constă în burta albă a lăstunului de casă, vizibilă în timpul zborului.

Este o specie migratoare, iernând în centrul Africii și în Asia tropicală. În timpul migrațiilor zboară în stoluri mari, de regulă ziua.

Lăstunii vânează în aer insecte, în spații largi cu vegetație erbacee, precum pajiști, pășuni, terenuri agricole, de regulă în apropierea râurilor sau a lacurilor.

Perechile se formează în timpul migrațiilor sau în arealul de bază și se păstrează până la moarte. Masculii sunt, de obicei, monogami, însă uneori copulează cu alte femele, din această cauză specia fiind considerată poligamă.După ce termină de construit cuibul și asistă la depunerea ouălor, masculii pleacă deseori și pe la alte cuiburi.

Lăstunul de casă construiește din granule de noroi un cuib în formă de cupă, sub streșini sau în preajma altor structuri similare. În partea superioară este improvizată o mică intrare în formă de despicătură, prevăzută deseori cu un mic tub. Înăuntrul cuibului lăstunii aranjează iarbă, puf și alte materiale moi pe care le prind în aer. La construcția adăpostului participă ambii parteneri, lucrând pe rând. O pereche poate folosi același cuib ani la rând, reparându-l și consolidându-l în fiecare primăvară. Lăstunii de casă se adună în colonii de până la câteva zeci de indivizi sau chiar câteva sute de perechi. Deseori pot fi observate mai multe cuiburi aproape lipite, conviețuirea fiind fără conflicte, însă fiecare familie își păzește numai cuibul propriu. Specia depune două ponte pe sezon, cu excepția populațiilor nordice, unde este depusă o singură pontă pe sezon. Poate exista și o pontă de înlocuire, în cazul distrugerii unui cuibar. O pontă este alcătuită din 5-6 ouă albe, punctate cu roșu, care sunt incubate 14-15 zile, ajungând la 20 de zile în verile ploioase. Clocirea este asigurată numai de către femelă, care este alimentată în acest timp de către mascul. Puii sunt apți de zbor la vârsta de 22-32 de zile, rămânând dependenți de părinți încă o săptămână. Uneori primii pui îi ajută pe părinții în îngrijirea puilor din ponta a doua.

Foto: Olteanu Constantin Viorel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *