Lăcar mic

 

Lăcarul mic (Acrocephalus schoenobaenus) este o specie comună în stufărișuri, în mlaștini sau în alte tipuri de vegetație deasă de-a lungul malurilor lacurilor sau râurilor. Evită copacii, tufărișurile înalte și terenurile deschise.

Față de celelalte specii de lăcar, aceasta este mai agilă, mai curajoasă și se poate observa mai des. Adesea cânta în miez de noapte. În timpul zilei execută frecvent un zbor scurt, deasupra stufului, aproape vertical, însoțit de cântec.

Hrana este constituită din insecte și larvele acestora, dar consumă și păianjeni, cosași sau melci de mici dimensiuni; în afara perioadei de reproducere poate mânca și râme sau plante. Se hrănește și cu fructe de soc și fructe de mur. Vânează insecte în partea joasă a vegetației dense, stând cu picioarele agățate pe două tulpini de stuf, cu performanța unui acrobat, câteodată cu capul în jos.

În timpul migrației urmărește o direcție dreaptă și nu ocolește nici un obstacol. Poate să acumuleze o cantitate mare de grăsimi, dublându-și frecvent masa corporală înainte de migrație. Iernează la sud de Sahara; pleacă în august și se întoarce la mijlocul lunii aprilie.

Cuibărește într-o varietate de vegetație densă și joasă, deseori aproape de apă sau în depresiuni umede, incluzând vegetația de la marginea bălților, a cursurilor de apă și a canalelor, mlaștinilor de șes cu păpuriș, stufăriș, evitând însă stufărișurile din apele stagnante. Se reproduce și în habitate mai uscate, precum livezi părăsite, garduri vii, tufărișuri dense, culturi agricole, care se află la o distanță de maximum 500 m de habitatul acvatic.

Este o specie predominant monogamă, pana la 17,2% dintre masculi fiind facultativ poligami.

Apără un teritoriu mic, în medie de 0,1-0,2 ha, atât de alți lăcari mici, cât și de lăcarii de stuf.

Începe cuibăritul la sfârșitul lui aprilie. Cuibul este construit exclusiv de femelă, la înălțimea de 10-70 cm deasupra terenului mocirlos (mai rar deasupra apei), printre ierburi și buruieni înalte, sau în tufărișuri scunde. El este susținut de tulpini verticale mai înalte și are forma unei cești adânci, cu o structură exterioară țesută din iarbă, tulpini și frunze. Structura interioară este alcătuită din tulpini mai fine și frunze, fiind căptușită cu inflorescente de stuf sau păr de mamifere. Diametrul exterior este de 9,5-12 cm, cel interior de 5 cm, iar adâncimea este de 4,5 cm. În general depune 4-7 ouă, ocazional 3-8. Ponta este incubată predominant de către femela timp de 13-15 zile, iar puii devin independenți la vârsta de 25-30 de zile.

Foto: Ciortan Bogdan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *