Lăcar de mlaștină

 

Lăcarul de mlaștină (Acrocephalus palustris) este mai mic decât vrabia, lungimea corpului fiind de aproximativ 13 cm, anvergura aripilor de 18-21 de cm, greutatea de 10-15 grame. Este o specie migratoare, părăsind teritoriile de cuibărit în august, juvenilii plecând aproximativ cu două săptămâni mai târziu decât adulții. Se întorc din Africa în luna mai, petrecând de trei ori mai mult timp pe teritoriile de iernare decât în cele de reproducere.

În sezonul de împerechere masculul cântă femelei, mai ales la amurg. Începe cuibăritul în a doua jumătate a lunii mai până în luna iulie, având de obicei o singură pontă pe an. Este o specie monogamă – ocazional poligină – și teritorială, ocupând teritorii cuprinse între 100 și 1.900 m2. Nu se întorc în mod obligatoriu în același teritoriu de cuibărit în fiecare an. Cuibărește în vegetația ierboasă înaltă, de-a lungul malurilor mlaștinilor sau râurilor, în buruienile din culturile agricole, sau în stufărișuri mai uscate, cu buruieni. Cuibul cu formă cilindrică este construit numai de femelă, mai rar cu puțin ajutor de la mascul. Este împletit din frunze și tulpini de urzică pe 2-5 tulpini de plante înalte, la o înălțime de 30-70 cm de la sol. Ponta este formată din 3-6 ouă de culoare albastru-pal și este clocită de ambele sexe timp de 12-14 zile. Puii sunt hrăniți intens de către ambii părinți cu insecte, păianjeni, semințe, boabe; părăsesc cuibul după 10-12 zile și devin independenți după 15-19 zile.

Cântecul masculului poate imita cântecul altor multor specii (pițigoi albastru, coțofană, rândunica, cinteza, mierla, etc.).

Foto: Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *