Garliță mare

 

În România poate fi întâlnită numai în perioada de iarnă. Folosește pajiștile și terenurile agricole din zonele joase, deschise, aflate în apropierea zonelor umede, precum și mlaștinile, câmpiile inundate, golfurile adăpostite, estuarele și deltele, lacurile interioare artificiale sau naturale.

Este o gâscă de mărime medie, cu o lungime a corpului cuprinsa între 64-78 de centimetri, o anvergură a aripilor de 130-160 de centimetri și o masă corporala de maximum 2,5 kg. Penajul este în majoritate gri cu maroniu, dar și cu pene albe care înconjoară baza ciocului rozaliu. Tartița este albă, iar coada este neagră cu o dungă albă la vârf. Pieptul este mai deschis la culoare și abdomenul este presărat cu benzi negre. Picioarele sunt de culoare portocalie.

Gârlița mare este o specie exclusiv migratoare, călătorind în etape cu câteva opriri între zonele de cuibărit și cartierele de iernat. În afara zonei de cuibărit specia este foarte gregară, putând forma stoluri foarte mari. Mărimea stolurilor este totuși influențată de dimensiunile și fragmentarea habitatelor de hrănire și odihnă. De obicei se hrănește până la 20 de km de zonele de înnoptare.

Hrana acestei specii este compusă din semințe, rădăcini, frunze, fructe ale plantelor, iarba de pe malurile apei sau vegetația de pe fundul lacurilor și al râurilor.

Cuibărește începând cu sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, în perechi izolate sau în grupuri dispersate. Păsările care nu reușesc să se reproducă formează stoluri în zone separate de cele ale populației cuibăritoare. Perechile sunt monogame și partenerii deseori rămân aceiași pe viață. În perioada de împerechere, păsările strigă cât pot de tare, își întind gâtul și își scufundă capul în apă. Sunt extrem de teritoriale în această perioadă, perechile rareori cuibărind alături una de alta. Femela construiește un cuib într-o groapă mică în pământ, pe care o va căptuși cu plante. Cuibul este bine ascuns în vegetație, situat aproape întotdeauna în apropiere de apă. Ea clocește 4-6 ouă, cu mărimea de 79×53 mm, timp de 27 sau 28 de zile. Ambii părinți au grijă de pui, care încep să se hrănească singuri aproape imediat. Primul zbor al puilor de gârliță mare se va realiza la vârsta de 38-45 de zile. Cu toate acestea, puii vor rămâne alături de părinți cel puțin un an și uneori vor sta cu familia câțiva ani. Specia scoate un singur rând de pui pe an.

După cuibărit, gârlița mare se adună în stoluri mici, de până la 30 de indivizi, în apropierea zonelor de cuibărit, pentru schimbarea penajului. În această perioadă, care durează aproximativ 25 de zile, își pierd capacitatea de zbor.

După schimbarea penajului, păsările migrează către locurile de iernat, începând cu finalul lunii august, ajungând la destinație către finalul toamnei.

Foto: Olteanu Constantin Viorel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *