Cristel de câmp

 

Cristelul de camp (Crex crex) cunoscut și sub denumirea de Cârstei de câmp, este o specie caracteristică zonelor joase, cum sunt pășunile umede, dar și culturilor agricole (cereale, rapiță, trifoi, cartofi). Lungimea corpului este de 27-30 cm și o greutate medie de 165 g pentru mascul și 145 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 42-53 cm. Adulții au înfățișare similară. Penajul este maroniu, cu ruginiu pe aripi.

Este o specie migratoare pe distanțe lungi, călătorind numai noaptea şi la înălțimi mici față de sol. Pentru migrație se formează grupuri de aproximativ 20-40 de exemplare, iar grupurile în locurile de odihnă diurnă pot reuni câteva sute de exemplare. Majoritatea îşi începe migrația în luna septembrie, exemplare izolate putând fi identificate până la sfârşitul lunii octombrie. Se hrăneşte preferențial cu insecte şi larvele acestora, viermi, melci, dar şi cu seminţe, plante şi mugurii. Ocazional poate consuma şi mamifere sau amfibieni de talie mică.

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Mult timp s-a crezut că este o specie monogamă, însă studiile recente îi atribuie o poligamie speciei, datorită împerecherii masculului cu două sau mai multe femele.

Masculul atrage femelele printr-un cântec sonor, care se aude aproape toată noaptea. Specia este teritorială, masculul având un ritual nupţial scurt, care include reverenţe, aplecări, în timp ce îşi desface aripile şi îşi înfoaie gâtul. În timpul acestui ritual el poate oferi hrană femelei. Teritoriul mediu al unui mascul este de 15,7 ha. După ce formează pereche cu o femelă, rămâne cu aceasta până când este depusă ponta şi apoi atrage altă femelă, schimbându-şi teritoriul. Uneori, în acelaşi teritoriu al unui mascul, se pot întâlni mai multe cuiburi ocupate de femele diferite. Cuibul este aşezat într-o scobitură pe sol (de 12-15 cm diametru şi 3-4 cm adâncime) şi este căptuşit cu vegetaţie. Deseori este realizat un fel de acoperiş prin înclinarea tulpinilor de vegetație deasupra cuibului. Cuibul este construit în mod obişnuit în locuri mai sigure, de-a lungul unui gard viu sau în apropierea unui copac sau tufiş izolat, ori în vegetația mai înaltă. Femela depune de obicei 8-12 ouă la sfârşitul lunii mai, cu o dimensiune medie de 37,2×26,4 mm. Incubaţia durează în medie 19-20 de zile şi este asigurată în exclusivitate de către femelă. Când este surprinsă, aceasta rămâne pe cuibar până în ultimul moment, ceea ce determină o mortalitate mare a specie cuazată de maşinile agricole. După eclozare puii sunt acoperiţi cu puf negru. Puii pot părăsi cuibul după o zi sau două. Sunt hrăniţi în continuare de către femelă timp de 3-4 zile, după care se hrănesc singuri şi devin zburători la 34-38 de zile. Succesul cuibăritului este de 80-90% în teritoriile nederanjate şi de circa 50% acolo unde păşunile se cosesc, iar culturile agricole se recoltează. Femelele pot produce o a doua pontă la începutul lunii iulie, între cele două cuibare trecând în medie un număr de 42 de zile. După ce s-au cosit fânețele şi s-au secerat culturile agricole, cârsteii de câmp se retrag pentru năpârlire spre porumbişti, stufărişuri şi spre locuri năpădite de buruieni înalte, de unde revin la locurile de cuibărit pentru a depune o a doua pontă. Aceasta are o perioadă de incubație cu câteva zile mai scurtă decât prima.

Momentul efectuării lucrărilor agricole mecanizate (secerat sau cosire) este extrem de important pentru supraviețuirea speciei. Efectuarea acestora în timpul cuibăririi sau creşteri puilor poate duce la o rată a mortalității de 38-95% a acestora.

Foto: Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Name *