Cojoaica de pădure (Certhia familiaris) este o pasăre mică cu o lungime de 11-14,4 cm și o greutate de 7-10 g. De culoarea scoarței copacilor, este greu de observat când se urcă în spirală pe trunchiuri, scotocind cu ciocul fin și curbat prin crăpături, în căutarea insectelor. Spatele este cafeniu cu striuri ruginii mai deschise, iar partea ventrală a corpului este în întregime albă. Deasupra ochiului are o sprânceană albă, vizibilă. Fruntea și creștetul capului cu multe pete. Ciocul fin și arcuit. Gheara degetului posterior este mai lungă de 8-10 mm.
Este răspândită din zona colinară până în zona montană înaltă. Populează păduri de foioase, mixte și de stejari bătrâni, procurându-și hrana de sub ridurile scoarței copacilor. La noi în țară ajunge până la 1.000 m altitudine.
Este o specie sedentară. În general este o pasăre solitară, însă, în zilele friguroase, poate forma grupuri de mai mulți indivizi.
Hrana este alcătuită din insecte în toate stadiile de dezvoltare și din alte viețuitoare mici, pe care le culege de sub scoarța copacilor cu ajutorul ciocului extrem de fin și sprijinindu-se în penele din coadă, care sunt foarte rigide. Începe căutarea hranei de la baza copacului, urcând în spirală pe acesta. Deși în mod obișnuit se hrănește de pe copaci, uneori poate fi observată procurându-și hrana și de pe pereții construcțiilor, de pe solul nud sau printre acele de conifere căzute la sol. În lunile reci de iarnă poate consuma și semințe de conifere. De obicei, femelele se hrănesc în partea superioară a copacilor, iar masculii în cea inferioară. Pe timpul iernii se poate asocia cu alte specii de păsări care hoinăresc împreună în căutare de hrană. Durata medie de viață este de doi ani, însă vârsta maximă înregistrată de specie este de 8 ani și 10 luni.
Cuibul este realizat în luna aprilie într-o crăpătură de scoarță. Este construit din resturi vegetale și lână, având la bază crenguțe, și este căptușit cu pene. De obicei depune două cuibare pe an. Femela depune 6 ouă cu dimensiunea de 16×12 mm, ovale până la scurt ovale, netede și mate, netede cu puncte fine și pete roz sau brun-roșcate. Clocitul este realizat numai de către femelă timp de 14-15 zile după depunerea ultimului ou. Puii sunt nidicoli, cu pielea roz la apariție, pe cap au o tufă de puf cenușiu-gălbui și gâtlejul este portocaliu. Puii sunt dependenți de cuib 14-16 zile de la eclozare, fiind hrăniți în acest timp de către ambii părinți. După ce zboară din cuib, ei revin în acesta pe timpul câtorva nopți.
Foto: Ciortan Bogdan